Din saptamana 11 de sarcina sper să reușesc să am un soi de jurnal săptămânal de sarcină, doar că seara aș vrea să vin acasă și să dorm. ATÂT. Sunt incredibil de obosită, aș dormi încontinuu in saptamana 8 de sarcina. Dacă nu aș avea un iepuraș energic de 3 ani și 10 luni alături de care îmi place să îmi petrec serile în parc, asta aș face.
Au început grețurile și vărsăturile. În prima sarcină îmi amintesc că vărsăm foarte des și la prânz abia mâncăm jumătate de supă/ciorbă. Mă gândeam că acum parcă mă simt mai bine… asta până am vărsat iar. In saptamana 8 de sarcina am TOATĂ ZIUA o senzație de greață și vărs LA ORICE ORĂ. Nu are treabă că sunt grețuri matinale, de prânz sau de seară. Vărs și apa pe care o beau.
Încerc să mănânc dimineața înainte să mă dau jos din pat niște pâine prăjită cu brânză sărată. Uneori funcționează, alteori nu. Colegii de la serviciu au început să se îngrijoreze în privința stării mele de sănătate, sunt mai mereu palidă, uneori străvezie. Până la urmă, le-am dat vestea. Nu aș fi dorit să se gândească la ce este mai rău. Sunt FOARTE BINE, doar că sunt însărcinată.
Știu că stările de rău sunt un lucru bun, sarcina evoluează, se dezvoltă. Cel puțin așa îmi spun până spăl toaleta pentru a 5-a oară pe ziua de astăzi.
În majoritatea timpului, eu sunt o persoană care mănâncă sănătos și face mișcare. Înainte de a rămâne însărcinată, chiar am mâncat mult mai sănătos, reușisem să slăbesc câteva kilograme. Acum am mai slăbit un kilogram în sarcină. Fără prea mare efort. Rețeta este simplă: pur și simplu a ajuns să îmi fie frică să mai mănânc. Chiar și când mă simt bine, tot îmi este frică să mănânc prea mult, din motive evidente.
Am încercat să mai am o viață socială cât de cât: am fost la Arcul de Triumf la expoziția Banski, am fost la Baby Expo unde Ana chiar s-a distrat și la Asaltul Lupilor.
Asaltul Lupilor este o competitie sportivă în care treci prin/peste diferite obstacole, prin noroi, prin pădure… Aceasta a fost o competiție de familie și m-am înscris la ea înainte să știu că sunt însărcinată. Așa că m-am dus totuși acolo, cu gândul că le voi face poze soțului și Anei și aia va fi. Dar pentru a le face poze reușite, a trebuit să parcurg tot traseul. Alergând :))) Clar nu m-am târât pe burtă prin noroi cum era planul inițial, dar a fost distractiv. Vă recomand dacă nu sunteți însărcinate.
Ce frumos!