➤ Viața înainte de bebe: Săptămâna 35 de sarcină

Am început săptămâna 35 de sarcină cu controlul (de rutină) la medic. Pentru că nu am starea fizică necesară pentru a conduce, m-a condus soțul și pentru că nu avem cu cine lăsa copilul, a venit și Ana cu noi. Pur și simplu s-a pregătit pentru drumul cu mașina până la clinică și înapoi mai ceva ca pentru un eveniment. In saptamana 35 de sarcina si-a luat o rochie elegantă, “de ocazie”, și-a pus bijurerii, m-a pus să îi fac părul și s-a dat cu parfum. Ea este o fetiță cochetă și îmi dau seama că îi lipsesc mult ieșirile noastre. Abia aștept să treacă pandemia pentru a putea ieși din nou.

După cum spuneam, m-au dus cu mașina și au rămas tot acolo să mă aștepte. Eu am intrat singură în clinică. La intrare am completat un formular pe proprie răspundere în contextul covid-19 și cam atât. Bebele este bine, medicul spune că este grăsuț, are aproape 2,8 kg :) Mi-a dat trimitere către o serie de analize de sânge, mi-a recoltat ce analize mai erau de recoltat și mi-a spus să îmi fac programare la controlul preanestezic.

Îmi făcusem o programare pentru controlul preanestezic pentru săptămâna viitoare, dar am fost contactată și anunțată că din cauza situației actuale, consultațiile se vor efectua în ziua internării pentru naștere. Am mers în altă zi la analizele de sânge, tot cu familia. Analizele îmi sunt bune, sper să mi se păstreze starea de sănătate în condiții optime până la naștere. Evident, și după.

Trăim vremuri tulburi și nu știm ce va fi. Sper să reușesc să nasc la spitalul privat unde am semnat contractul de naștere, dar știu că mai este ceva timp până atunci și multe pot interveni. De exemplu, medicul meu să nu mai lucreze acolo.

Noaptea nu pot dormi. Pe de o parte din cauza sarcinii și a faptului că simt nevoia constantă de a merge la baie, pe de altă parte din cauza grijilor. Am destul de multe decizii importante de luat in saptamana 35 de sarcina și asta pune o presiune considerabilă pe umerii mei.

Soțul a montat scoica să fim pregătiți. Ana s-a prefăcut că este bebeluș când și-a văzut lucrurile și ne-am distrat 🙂 La fel s-a întâmplat și cu pătuțul de bebeluș. A dormit 3 nopți la rând în el, deși de la 1 an și ceva nu mai dormea în el… Mi-am rearanjat camera pentru a intra și pătuțul în ea. Planul este să dorm eu cu bebelușul, Ana în camera ei și soțul în camera lui. Dar știu din experiență că planurile se mai schimbă 😛

• 

• 

Ana i-a desenat o scrisoare iepurașului de Paște și i-am comandat online cam ce își dorea (farduri de copii, o carte de activități, ouă de ciocolată), am comandat și 2 joculețe de la frățior și mi-am luat și eu un set pentru îngrijire din ingrediente naturale, pentru a mă simți mai bine. În afară de ieșirea la medic și la analize, am mai făcut o scurtă vizită în DM-ul de peste stradă. Eram doar două persoane în magazinul destul de mare și m-am simțit ok. Am stat, m-am uitat la produse, mi-am mai luat produse de îngrijire personală, am gustat puțin din “normalitate”.

Încet, încet, începem să ne obișnuim cu izolarea. Eu și Ana ne-am creat rutina noastră: după micul dejun facem activități educative (cărți cu activități, bricolăm ceva împreună, pictăm, desenăm), după aceea ne luăm gustarea de fructe. După gustare ori facem alte activități ori treabă prin casă/mâncare împreună apoi luăm prânzul, ea doarme (dacă nu vrea să doarmă înțelege că trebuie să stea cuminte în pat și să se odihnească) timp în care mă odihnesc și eu. După somn își ia altă gustare și ne jucăm ce vrea ea până la cină. După cină urmează baia, povestea de seară și somn. În majoritatea timpului respectăm. Mi-am făcut un mic stoc de cărți de activități, de colorat și de pictat. De asemenea, tot intru pe Pinterest pentru tot felul de idei. Momentan, ne e ok. Dar este doar a treia săptămână acasă.