Viata este ca o jonglerie de mingi. Aceste mingi sunt: familia, cariera, sanatatea, prietenii, casa, timpul liber, ce mai vrei tu. Mingile sunt de sticla si trebuie manevrate cu atentie. Trebui sa ai grija sa nu scapi si sa nu spargi niciuna. Timpul este limitat. Iar femeia moderna trebuie sa faca totul.
Eu duc o viata haotica. Oscilez intre bebelus si toate nevoile lui: de la hrana, igiena, cumparaturi aproape zilnice, ce ne mai jucam… Mai am casa care trebuie sa fie mereu curata ca bebe gaseste praful si unde nu este, noi trebuie sa avem haine spalate, sa avem cu ce ne imbraca… Vreau sa petrec timp si cu sotul. As vrea sa mai ies si cu prietenii. Iar in haosul asta trebuie sa imi fac timp si pentru mine. Pentru sanatatea mea psihica, atunci cand pot, imi rezerv cateva ore doar pentru mine. Citesc, fac miscare, scriu pe blog sau ma uit la un film.
Fac totusi lucruri care ma fac sa ma simt mai bine dupa. Eu, de exemplu, daca citesc o carte sau scriu pe blog ma simt mai bine decat daca ma uit la tv sau stau sa ma uit cine ce a mai postat pe Facebook. Asa sunt eu. Poate tu te simti mai implinita daca crosetezi o caciulita. Ideea este ca daca faci ceva pentru pasiunile tale te simti mai bine. Simti ca ai petrecut totusi orele cu folos.
Francezii au o vorba foarte frumoasa: “Munciti ca sa traiti, nu traiti ca sa munciti”. Travailler pour vivre, ne pas vivre pour travailler. Deci dupa munca si rasplata. Nu o sa isi aminteasca nimeni daca ai sters praful zilnic dar clar isi va aminti daca ai cedat nervos si ai spart si o farfurie in criza ta de nervi. Eu, recunosc, am avut o criza de oboseala/nesomn/nemancare si singurul lucru pe care il aveam de mancat in casa erau niste dovlecei la abur. Pur si simplu m-am enervat si am impins farfuria de pe masa. Ideea nu era sa cada. Dar a cazut si s-a spart… Daca as fi avut un numar decent de ore de somn, probabil m-as fi gandit sa merg la magazin si sa imi cumpar ceva de mancare.
Incerc sa jonglez cu viata. Tot timpul ne gandim ce trebuie facut. Avem impresia ca este datoria noastra, cumva ca trebuie sa ne sacificam ca totul sa fie perfect. Am pur si simplu momente cand pun PAUZA. Dupa ce ma asigur ca nevoile primare sunt indeplinite respectiv bebelusul este ok si noi avem ce manca. 🙂 Incerc sa imi gasesc timp pentru mine sa imi incarc bateriile. O baterie descarcata nu va functiona niciodata.
Imi fac o programare sa imi fac ceva la par sau la unghii. Si ma duc orice ar fi! Nu se intampla nimic daca raman haine in cosul de rufe. Casa tot acolo ramane. Si psihic ma simt mult mai bine. Dupa o ora de relaxare, am alta energie, alt chef de viata.
Trebuie sa iti faci timp pentru tine fara sa te simti vinovata pentru asta. Si cei din jur vor aprecia mai mult o persoana relaxata decat una coplesita de rutina de zi cu zi.
Totusi, daca cineva cunoaste reteta perfecta pentru gasirea echilibrului intre familie, cariera, sanatate etc. eu sunt ochi si urechi. Pana atunci, imi notez in agenda urmatoarea mea “ora de relaxare”.
Sursa foto: Pixabay.com