A început acum patru ani, când în așteptarea noului bebeluș frecventam intens magazinele de profil on și offline pentru a achiziționa toate cele necesare unui mediu potrivit fragilei ființe atât de dorită. După ce am rezolvat problema căruciorului, următorul punct de importanță maximă a fost pătuțul. Ore de studiu m-au convins să cumpăr un pătuț de lemn pentru acasă și un mic pătuț de voiaj pentru vizitele dese la bunici. Sunt o mămică pragmatică și după ce am găsit pătuțul care îndeplinea toate criteriile funcționale mai rămânea să aleg doar culoarea.
Am avut o surpriză neașteptată-pătuțul roz era mult mai ieftin decât cel albastru. Totuși noi așteptam un băiețel-albastru era prima opțiune. De aici dilema: diferența de preț de peste 200 ron merita să considerăm ce ar însemna totuși să luăm pătuțul roz. Simțeam că violăm un fel de tabu, ceva sădit în mine și cimentat în societate. Inițial a părut de neconceput. Pe de altă parte nu părea corect să las o preconcepție socială să dicteze ce achiziționez pentru bebelușul meu. Rozul era chiar plăcut, cald și odihnitor. În plus se asorta perfect în dormitorul unde avea să fie plasat pătuțul și altă contraindicație nu găseam culorii. Bun venit pătuțului roz!
Au urmat multe alte obiecte roz în viața micului băiețel: prosopele, păturici, o cămașă foarte trendy primită în dar, cizmulițele fuxia pe care a insistat să i le cumpărăm din magazin în detrimentul celor negre, albastre sau kaki. Cumva alegera a devenit încetul cu încetul din ce în ce mai ușoară iar acum prefer întregul spectru color fără discriminări.
Nu m-am mai gândit la rozul tabu până de curând. Citeam o carte pe care o recomand, “Culorile și viața lor secretă” de Kassia St. Clair, o carte care expune captivant și fascinant diferite aspecte istorice, artistice, politice chiar, ale celor mai interesante nuanțe. Ce surpriză să citesc că până acum nici 100 de ani, băiețeii purtau roz și fetițele albastru. Explicația era aceea că albastru era considerată culoarea delicateței și a purității, culoarea veșmintelor Fecioarei Maria, pe când roz era fratele doar puțin mai blând al războinicului roșu, culoarea cuceritorilor încă de pe vremea împăraților romani. Această cutumă s-a inversat abia în 1940 din motive necunoscute. Iar în prezent, personal consider această limitare cromatică cel puțin prăfuită.
Dar este alegerea rozului o simplă chestiune de gust, sau are o influență mai profundă asupra psihicului? Cu siguranță, Alexander Schauss așa credea în anii ’60 când a propus unui experiment o nouă nuanță de roz, rozul baker-miller (numit așa după directorii închisorii din Seattle unde se desfășura testul). El ținea să demonstreze că această culoare reduce comportamentul violent al deținuților, chiar și în urma unei expuneri reduse la această culoare. Experimentul a demonstrat că vopsirea în roz a pereților celulelor conduce la diminuarea comportamentelor agresive în incinte.
Putem aplica noi, mămicile, această idee, pentru, să spunem, a tempera un copil agitat sau violent? Presupun că nu strică să încercăm. Nu propun neapărat ceva extrem, poate nu să văruim casa în roz din prima, dar poate o păturică roz sau un bluzon la modă ar putea ajuta un copil care are dese accese de furie să fie mai calm.
O culoare mi-a lipsit totuși după parcurgerea cărții, iar explicația e că această nuanță a apărut relativ recent: Millennial Pink. Acel mix neutru între rozul porcușorului cu puf gri-liliachiu, și un somon prăfuit, se referă mai degrabă la un spectru de rozuri, de la controversatul shim ( în 2014 venea de la mixul între she/him, o culoare destinată bărbaților și femeilor deopotrivă), la oficialul Rose Quartz, votat de institutul de culori Pantone, ca și culoarea anului 2016.
Millennial Pink o culoare care nu e nici baby pink, nici blush, nici bej, nici nude, o culoare nici caldă dar nici rece, o culoare care nu supără dar care e foarte purtată în acest sezon. Cu siguranță că vedeți deja mulți adolescenți de ambele sexe îmbrățișând această tentă a generației mileniale, dar și multe alte mămici în parc.
Eu găsesc Millennial Pink plină de charm, chiar potrivită bebelușilor și copiilor. În cazul în care mămica își dorește, poate afișa un asorteu frumos, dacă îmbracă o nuanță de roz ce se regăsește și în ținuta copilului, iar magazinele oferă atât de multe opțiuni în această perioadă în care rozul e un hit. Sunt sigură că putem găsi articole nu numai de îmbrăcăminte dar și din alte categorii, cum ar fi Manduca Limited Edition Birdie Sweet Caramel, Căruciorul roz Chicco Sport, sau, de ce nu, pătuțul Graco Contur Prestige Prince. E o nuanță cu posibilități imense de asortare și vă invit să postați dacă vreți idei, produse sau ținute care o folosesc. Da, inclusiv la băieței 😉
Articolul este scris de Maria-Mihaela P., mămica unui băiețel de 3 ani și 8 luni și a unei fetițe de 9 luni. Și nașa mea dragă. 😍
Sursa foto: pixabay.com
Ce dragut, intotdeauna am crezut ca rozul a fost pentru fete de cand lumea si pamantul!