Mă bucur că am ales să stau (aproape) doi ani acasă cu cea mică. Progresele ei s-au văzut de la o zi la alta și a devenit un omuleț simpatic și cu personalitate, cu care îți este mai mare dragul să stai. Asta până când începe să țipe și să se tăvălească pe jos că nu îi convine ceva. Dar în majoritatea cazurilor este simpatică, oricum.
Se apropie ziua în care mă voi întoarce la serviciu, așa că a trebuit să găsesc cea mai bună variantă pe care am considerat-o eu, pentru mine și pentru ea. Bunicii lucrează toți și locuiesc în alte orașe, deci să o lăsăm cu bunicii nu era o opțiune. Singurele opțiuni erau să o dau la creșă sau să angajez o bonă. Voi enumera motivele mele SUBIECTIVE pentru care am ales creșa în locul bonei.
De ce am ales creșa
- Socializare. În cartierul în care locuim nu ies copiii în fața blocului să se joace, așa cum făceam noi când eram mici. Cea mică se joacă doar în parc, dar nu întotdeauna cu aceeași copii. La creșă sper să își facă primii prieteni.
- Meniu adaptat varstei. Oricât de mult încerc eu să gătesc cu ingrediente bio, după rețete din reviste și să îi ofer o varietate de alimente, tot nu cred că îi acopăr tot necesarul nutritiv. Primesc la început de săptămână meniul de la creșă, conceput de un nutriționist, iar felurile de mâncare sunt foarte variate și adaptate vârstei lor. Iar daca ar sta acasă cu cineva, cine ar găti? Că bona nu este menajeră, bucătăreasă etc.
- Activități educative. Doamnele educatoare fac tot felul de activități cu cei mici. Sunt tinere și au firi plăcute. Există posibilitatea de a-i înscrie pe cei mici la opționale de limbi străine, dansuri, diverse sporturi etc. Se organizează diverse activități de către grădiniță. Excursii, teatru etc. Sunt și bone care fac diverse activități cu cei mici, dar o singură persoană nu poate avea atâtea abilități.
- Eu nu am încredere în oameni. Să reformulez. Îmi este foarte greu să îmi pun încrederea într-o singură persoană necunoscută. Sunt persoane și persoane. Dar nu mi-ar conveni să îmi zică bona că își ia două luni libere vara că îi vin copiii din Italia. Sau se poate îmbolnăvi, că este și ea om. Iar noi ar trebui să ne organizăm concediul în funcție de bonă.
- Vreau ca ziua mea liberă să fie liberă. Am o zi liberă de la serviciu, de exemplu. Sau termin mai devreme. Vin acasă. Copilul meu va vrea să stea cu mine sau cu bona? Dacă este la creșă, pot să îmi mai rezolv din treburile casnice și apoi să o iau mai devreme să petrecem timp de calitate împreună. Ăsta a fost un motiv egoist, știu.
- Dezvoltă multe aptitudini prin imitație. Bune sau rele. A învățat să mănânce singură. Dar a învățat și să muște.
- Asistența medicală. La creșă este o doamnă asistentă cu care comunic des. Eu sunt genul de mămică ce are multe întrebări mereu. Care își duce copilul la medic la cel mai mic semn că ceva pare în neregulă. Deci faptul că există o asistentă la creșă și un medic pediatru, în regim de colaborare, mă liniștește.
Pentru noi, creșa este alegerea potrivită. Merge de două luni la creșă (la program scurt momentan) și s-a adaptat. Îi plac copii, îi place de doamnele educatoare și îmi face pa-pa dimineața. Nu am vrut să scriu pro creșă sau contra bonă ci pur și simplu să îmi spun părerea. Orice decizie aș fi luat, venea cu plusuri și minusuri. Dar am încercat să o iau pe cea mai bună pentru noi.
La ce cresa ai dat-o. Si noi studiem optiunea asta
Am ales o creșă particulară în cartierul în care locuim. Doream să fie cât mai aproape de casă.
🙂
Mi se pare o idee buna, cu bonele trebuie sa ai ceva rabdare sau noroc pana gasesti una ok.
Si eu m-am hotarat sa o duc la cresa din ianuarie. Va avea un an jumatate, cred ca este ok dpdv al varstei.
De acord cu toate motivele!
Eu am dus-o de la 1 an și 4 luni. Acum are 1 an și jumătate. În cazul nostru, chiar a fost ok. 🙂
Doua curiozitati am, draga Carmen: 1. Intrarea in colectivitate a determinat imbolnavirea fetitei? (Lumea zice ca in primul an de cresa/gradinita copilul sta mai mult acasa. Si intrebarea mea: Cu cine sta mai mult pe acasa? E nevoie de a treia persoana, nu?) 2. A plans cand ai lasat-o acolo? A fost greu la inceput?
1. Din păcate, după primele trei zile a făcut otită. Și am făcut și noi cu ea :(. După aceea, a mai răcit destul de ușor. A mai stat două zile acasă pentru o răceală ușoară. Mai face temperatură aparent fără motiv (dinți, cauze necunoscute) și o țin acasă. În prima lună a mers 9 zile la creșă cred. În a doua lună a stat acasă doar două zile. Eu nu m-am întors încă la serviciu, deci stă acasă cu mine. Nu avem a treia persoană.
2. Nu a plâns la început. A fost foarte încântată de copii. A început să plângă după două săptămâni, când și-a dat seama, cred, că acolo rămâne. Dar i-a trecut repede.
Multumesc pt info!❤
😘
Asa am gandit si eu si nu regret nicio clipa. Ana a mers la grupa baby la gradi la 1 an si 9 luni.
Înțeleg motivele tale, însă eu cred ca abia după 2, 3 ani copiii chiar se joaca împreună. Pana atunci doar petrec timpul împreună. Eu as alege o bona + camere de supraveghere în casa (😂). Eu mizez pe nevoia de siguranță, pe mediu familiar, pe multa atenție acordată copilului. E bine? E rău? Doar timpul va spune.
PS. Și eu am analizat programele creselor/grădinițelor și am fost socata sa observ ca, de fapt, copiii nu fac activitati prea interesante la gradi. Am avut impresia ca tot ce fac e sa aștepte… Sa aștepte să se adune toti copiii, sa aștepte să se spele pe mâini, sa aștepte să primească gustarea, sa aștepte să meargă afara, sa aștepte…
Din păcate, pentru mine este destul de greu de găsit o bonă ok, în care să am încredere. Iar dacă aș avea camere, aș sta mereu să mă uit pe aplicație 🙂 Tot din lipsa mea de încredere 🙂
Şi eu cred că aş fi ales varianta creşei. Tot din aceleaşi motive ca şi tine. Este foarte greu să găseşti pe cineva care chiar să fie aşa cum ţi-ai dori. La noi este şi mai complicată treaba. Locuim în afara Bucureştiului, deci şi mai greu..Dar să ştii că în parcul în care mergem uneori, am văzut o bonă foarte drăguţă. Se vede că îi plac copii şi ii place să le intre în graţii. 🙂
Sunt multe bone drăguțe, cu siguranță. Dar mie mi se pare greu de găsit un singur om care să ofere cam tot ce oferă o instituție. 🙂