Urgență medicală în concediul din străinătate cu bebe. Ce am făcut?

Categories Bebe
Urgenta medicala

Concediul de la mare din Turcia a fost a patra ieșire din țară cu bebe, pe anul acesta. Deci eram destul de relaxați. Știam cum reacționează în timpul zborului, mâncarea din Turcia îi plăcea, iar la mare am mai fost.

Soțul are asigurare de călătorie și i-am făcut și copilului asigurare pe ultima sută de metri, așa, ca să fie. Eu nu mi-am făcut. Am zis că nu am nevoie. Nu am avut probleme până acum în concedii, deci eram optimiști. O singură dată a făcut febră, în Londra. Dar am dat vina pe clima ciudată de acolo.

Ana, în vârstă de 1 an și 5 luni, a avut otită în urmă cu câteva săptămâni, înainte să plecăm în concediu. Am fost la un control medical înainte de plecare și medicul ne-a zis că totul este în regulă. Îi trecuseră mucozitățile și singura neplăcere pe care părea să o aibă era o tuse, pentru care ne-a dat un siropel.

După un zbor plin de turbulențe, în care am ținut-o în brațe în avion și a fost supărată tot drumul din cauza asta, am ajuns în Paradis. Un resort de 5 stele din Bodrum, unde totul părea idilic. Vremea bună, marea albastră, 4 piscine, aqua park, mâncare foarte bună și pentru toate gusturile, spa, loc de joacă… mai zic? Dar era cam departe de civilizație.

A doua zi de la sosire, s-a îmbolnăvit soțul. I s-au umflat amigdalele. Era un cabinet medical în complexul turistic și am mers acolo. Consultul a durat 5 secunde, diagnosticul a venit imediat: “you have red throat, you must go to hospital”. (Nu știa foarte bine engleza.) Apoi doctorul a dat un telefon, a vorbit mult timp în limba turcă și a spus că trebuie să meargă la spital și că transportul costă 100 EUR (cu taxiul același drum era maxim 50 EUR). Lucrurile s-au complicat când am spus că avem asigurare. Deci asigură drumul sau nu?

Până la urmă ne-am săturat de conversațiile în limba turcă dintre medic și oricine era la celălalt capăt al firului, iar soțul a decis să meargă, pe jos, până la cea mai apropiată farmacie și să-și ia niște medicamente pentru gât. Încă nu îmi dau seama dacă s-au speriat de un simplu roșu în gât/ amigdalită sau voiau doar să încaseze cei 100 EUR.

Am insistat să sune la asigurare, dar soțul a zis că îi este lene să citească toate paginile din contract (18 la număr) și că preferă să meargă 25 de minute pe jos, până în cel mai apropiat sat, la farmacie.

În noaptea/dimineața următoare, pe la 5, Ana a început să tușească atât de rău, încât a vărsat. A vărsat apa băută. Iar între 5 și 7 dimineața, a fost un fel de cerc vicios. Cerea apă încontinuu și tușea până o vărsa. Vărsa doar apă și  mucus în ea. Asta de vreo 5 ori. Ne-am panicat maxim pentru că ea nu mai vărsase niciodată până atunci. Am încetat să îi mai dăm apă și am zis că trebuie să mergem la spital. Acum vrei, nu vrei, trebuie să citești clauzele contractului de asigurare.

Până atunci, nu mai apelasem niciodată la asigurare, mereu o făceam sau nu, după cum aveam chef. La “doctorul” de la hotel era exclus să mai mergem, așa că am sunat la asigurare și le-am expus problema. Au zis că ne pot trimite un medic sau o mașină care să ne ducă la o clinică-satelit de-a lor, dar asta durează și nu vor să ne încurce. Putem merge la cel mai apropiat spital, să avem la noi actele, asigurarea și să-i sunăm după ce ne liniștim.

Am ieșit cu Ana afară și era foarte vioaie, a mâncat mai multi biscuiți și a băut apă cu măsură, doar 2-3 guri din cana cu pai. Asta în timp ce noi ne gândeam care ar fi decizia cea mai bună de luat. Am văzut că e mai ok, așa că ne-am hotărât să nu mai mergem la spital ci să cerem o vizită medicală la hotel.

Am stat la telefon, în așteptare, în total 20 de minute. Al treilea apel către agenția de asigurări a fost cu noroc. Nu are rost să spun cât a fost factura la telefon după. Au spus că vor trimite un medic la hotel și le-am lăsat numele complexului și numărul camerei. Au revenit cu un apel în 30 minute, medicul nu se putea deplasa dar vor trimite o mașină care să ne transporte la o clinică, în 15 minute.

Cât așteptam mașina la recepție, ne-a întrebat un angajat al hotelului ce așteptăm. I-am spus că o mașină să ne ducă la o clinică, iar el ne-a zis că trebuie să dăm 100 EUR. Pe bune?? I-am zis că vine una GRATIS, de la asigurare…

Am ajuns cu mașina la clinică în 10 minute, care era mult mai aproape decât spitalul. Nu a trebuit să stăm la coadă, doctorul vorbea engleză, consultul a durat 15 minute iar medicul a prescris ceva asemănător cu un tratament primit și în țară, când a avut roșu în gât. Adică antibiotic și un sirop de tuse. Ne-a spus că este roșu în gât și că a vărsat din cauza tusei. I-am cerut și un probiotic, pentru că știam de data trecută că antibioticul o strică la stomac, dar ne-a spus că în Turcia nu se recomandă probioticele. Am insistat și ne-a prescris ceva. Consultul a fost decontat de asigurare și drumul a fost decontat doar dus.

Am cumpărat medicamentele de la o farmacie de lângă și ne-am întors la hotel cu taxiul. Asigurarea cuprindea doar drumul dus până la punctul medical. Per total, am fost mulțumiți de asigurare, dar pe viitor nu o vom mai trata cu superficialitate, vom citi cu atenție termenii și condițiile și nu o vom mai alege în necunoștință de cauză pe cea mai ieftină. Ana și-a revenit imediat, siropul de tuse a fost foarte bun, nu a mai avut probleme tot concediul, ceea ce ne-a făcut să ignorăm problemele noastre de sănătate și să ne simțim mai bine. Aaaa, da… între timp am răcit și eu…

În ziua în care am ajuns în țară (după 5 zile de la incident), am fost la medic. Ana este bine și totul este bine când se termină cu bine. Dar data viitoare voi fi mai atentă la asigurarea de călătorie.

Sursa foto aici.

Abonare la postarile blogului

Join 6 other subscribers

Mama, expert contabil si blogger in devenire. Imi place culoarea verde si broscutele pentru ca sunt verzi.

8 thoughts on “Urgență medicală în concediul din străinătate cu bebe. Ce am făcut?

  1. Noi am mers la mare cand Sofia avea noua luni. Mai devreme…nu ne-am incumetat din motive de racnete infioratoare. In ultima seara nu am putut dormi pentru ca a racit groaznic, avea nasul infundat, nu putea respira, tusea. Credeam ca nu mai ajungem acasa. Pe drum…am stat doua ore blocati in tragic din cauza unui accident. A fost…de poveste! Cand ma gandesc ca tb sa mergem iar la mare pt aerosoli, ma apuca groaza.

  2. Noi am fost prima dată cu cea mică la mare, după Botez. Când împlinise trei luni. Dar am preferat la noi gândindu-ne tocmai la așa ceva. Apoi la munte. Tot la noi. Chiar și acum când a împlinit 1 an, încă nu-mi vine să ieșim din țară. E tare greu dacă intervine o problemă de sănătate pentru noi părinții. Nu mai zic cât de complicat ar fi pentru bebe, că ai scris deja.
    Multă sănătate!

  3. eu consider foarte importantă asigurarea. după ce în SUA copilul meu s-a aruncat în piscina de 1.40 și s-a lovit cumplit, el având 1.60…, iar asigurarea nu acoperea nici măcar o gripă, am luat în serios acest lucru.

  4. Uite că nu dăm importanță unui lucru esențial până nu ne lovește. Urmează să plecam si noi în câteva săptămâni. M-a pus pe gânduri articolul tău…Sănătate! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *